The Other Side of Hope

Khaled este un tânăr emigrant sirian din Aleppo, orașul sirian asediat, care caută refugiu pe străzile din Helsinki. Wikström este un fost agent de vânzări care renunță la job și devine jucător de poker și cârciumar în același oraș. La jumătatea filmului, destinele celor doi bărbați se intersectează.

Cealaltă parte a speranței a câștigat Ursul de Argint pentru Cel mai bun regizor, la ediția din acest an a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, unde de altfel Kaurismäki a anunțat că acesta ar putea fi ultimul său proiect în calitate de regizor. Străbătut de răbufniri de umor excentric, care culminează cu hohote de râs, filmul îi va lăsa spectatorului o reconfortantă stare de bine, alimentată de momentele de umanitate tandră presărate peste un fundal de cruzime și nepăsare printr-o abordare extrem de personală a situației refugiaților din Europa.

Un film cu un umor perfid, construit cu economie de mijloace și colorat în paleta cromatică specifică a lui Kaurismäki, de albastru cobalt, verde - mușchi și arămiul gemului oxidat de portocale. The Guardian

Printre multele lucruri care ne împing să reflectăm nostalgic la anii '90 este și exasperarea de a ține tot timpul pasul cu tehnologia. Acesta este unul dintre motivele pentru care ne simțim confortabil, într-un fel retro, la filmele lui Aki Kaurismäki, finlandezul minimalist și insolent. De la primul său succes din urmă cu aproape 30 de ani, acel un-doi fulgerător cu Leningrad Cowboys Go America (1989) și The Match Factory Girl (1990), Kaurismäki nu și-a schimbat câtuși de puțin stilul: cameră fixă, iluminat ieftin (imaginați-vi-l pe David Lynch filmând cu un bec de 100 W), personaje fără pic de zâmbet, livrând replici laconice, interpuse cu pauze interminabile, un fel de absurditate a la Jim Jarmusch din Stranger Than Paradise, transplantată în țara de unde ne vin heringii. Variety

English

In The Other Side Of Hope, Syrian refugee Khaled stows away on a freighter to Helsinki. Meanwhile, Wikström is a travelling salesman who wins big at a poker table and buys himself a restaurant with the proceeds. When the authorities turn down his application for asylum, Khaled is forced underground and Wikström finds him sleeping in the yard behind his restaurant. He offers him a job and a roof over his head and, for a while, they form a Utopian union with the restaurant’s waitress, the chef and his dog.